Uxmal e un alt site cu piramide maya, v-am spus ca și d’astea sunt peste tot în jungla yucatecă, la fel ca și cenotele. Situl e aproape la fel de mare ca și Chichen-itza, la fel de important pt cultura maya doar ca aici nu e atâta lume – minunea zeului Puch!! (da, si pe el l-am ales tot la întâmplare:) Si nu sunt nici vânzători ambulanți care sa scoată sunete de jaguar in călduri (slava aceluiași zeu ca adineauri).
Hotelul e la 5 minute de intrarea in siteul arheologic, nu e nevoie sa ne trezim cu noaptea in cap ca sa evităm autocarele. Asa se explică rațional faptul ca suntem aproape singurii care ne cățărăm pe piramide. Nu era de fapt nevoie de nici o intervenție a vreunei zeități maya.
In realitate nu suntem chiar singuri, locul e plin de iguane si unii dintre noi sunt mult mai interesați de fizionomia « cute/mignon » a reptilelor decât de ruinele civilizației ancestrale a mayasilor… Priorități de teenager.
Dezavantajul hotelului aflat in proximitatea locului de vizitat e că nu e nici măcar 11h00 și noi am terminat de văzut toate ruinele, am urcat pe toate piramidele și unii au fugărit jumătate din iguanele rezidente care nu înțelegeau ce furie a zeilor maya s-a abătut asupra lor azi de nu mai pot să-și încălzească liniștite solzii la soare…
Noroc că cei care se ocupă cu dezvoltarea turistică a zonei au prevăzut cazul nostru si ne-au scos in drum un muzeu al ciocolatei. Cum sa reziști?
Nu e vorba doar de ciocolată, partea cu degustarea si procesul de fabricare folosit de mayași e doar o tehnică de marketing turistic adică de agățat turiști care au scăpat prea devreme dintre ruine.
Locul e mai mult un refugiu de animale recuperate din junglă și care nu mai pot fi lăsate în libertate. Maimuțe, jaguari, crocodili, papagali vorbitori etc. Pot fi hrănite, atinse (pe jaguari nu am îndrăznit totuși), se poate purta o « discuție » cu papagalul atât de obișnuit cu lumea ca vine singur la picioarele noastre ca să-și povestească viața.
A, si o ceremonie maya de invocare a ploii prin intermediul zeului Chak (sper ca l-am nimerit bine de data asta). Locul se numește Choco story maya și suntem din nou singurii vizitatori, nu știu cărui zeu să-i mai mulțumesc, deci Gracias a todos los dios!
« Bendicion de dios » ne urmărește și după-amiază in piscina hotelului, absolut goala, doar barmanul care pregătește margaritele mișună cu folos prin zona.
Din păcate ne părăsește spre seară când mergem in satul vecin în căutare de hrană dar găsim toată suflarea mexicana la serbarea de sfârșit de an scolar așa ca trebuie sa ne mulțumim cu câțiva biscuiți in loc de cină. Probabil zeul restaurantelor s-a culcat devreme azi.
Urmarea: Poc chuc
Drumuri Americane 
Une réflexion sur “Gracias a todos los dios”