Eu mă bucur când re-vizitez locuri pe care le-am mai văzut si care mi-au plăcut la vremea lor (de ce aș reveni altfel?) Nu numai pentru că a doua sau a treia oară le văd cu alti ochi dar si pentru ca asta înseamnă ca nici o plecare nu e definitivă. Asa cum nici prima iubire nu are « the end », nici din locurile care ne-au plăcut nu plecăm niciodată pentru totdeauna.
Da, la centrul spațial al NASA din Cape Canaveral am mai fost acum 5 ani si am revenit azi cu aproape aceeași fascinație. Inițial programasem vizita exact in ziua asta (8 iulie) ca sa asistam la lansarea unei navete SpaceX. Din păcate s-a amânat pt 22 iulie. Si in 2014 am fost foarte aproape de a asista la o lansare care s-a amânat in ultimul moment. Poate a treia oara?
Atlantis
N-am mai mers pana la centrul Saturn V/ Apollo, ar fi luat prea mult timp dar am revăzut-o pe Atlantis, ultima naveta spațială folosita de NASA si am refăcut simulatorul de lansare a navetei cu decolare la verticala si nu mai știu câți G care te zgâlțâie si te lipesc de scaun. O nimica toată dupa cei 100D de la Harry Potter…
NASA in 2019
Seara ne-am apropiat si mai mult de rampele de lansare, am ramas peste noapte in Cape Canaveral. N-am vazut o lansare spațială dar pentru prima oara de cand ne plimbam prin america am făcut cunoștință cu ratonii care cotrobăiau prin pubelele hotelului … E si asta tot premieră memorabilă
Urmarea: Free refill
Drumuri Americane 
Une réflexion sur “Sky is not the limit”